Data: 26 mar 2018 | Autor: Ing. Mrd. Angela Cristina AMUZA
Castravetele (Cucumis sativus) este o plantã legumicolã din familia Cucurbitaceae, care include dovlecelul, dovleacul, pepenele galben si cel verde etc., si este cultivat pe scarã largã. Provine din India si este cultivat în regiuni tropicale si temperate. Se cultivã în numeroase varietãti, datoritã diversitãtii fructelor.
Cateva varietãti de castravete sunt partenocarpice, rezultând fructe fãrã seminte, pentru aceste varietãti polenizarea reducându-le potentialul calitativ. De obicei aceste varietãti sunt crescute în sere, unde polenizarea prin insecte este eliminatã. În Europa sunt preferate soiurile de castravete care pot 
produce seminte si care necesitã polenizare. Polenizarea acestor varietãti este fãcutã de albine, bondari si diverse alte soiuri de insecte, apicultorii preferând sã-si aducã stupii în preajma terenurilor însãmântate cu legume.
In cazul în care polenizarea nu a avut succes, fructul rezultat se poate îngãlbeni, cãdea, sau poate creste strâmb. Fructele partial polenizate pot fi verzi la capãtul de lângã petiol, dar galbene si prost formate lângã locul unde a fost floarea.
Consumat ca aliment, castravetele cu coajã, în stare crudã, are un aport de 20 kcal la 100 grame, din care carbohidrati aproximativ 3,63g, grãsimi 0,11g, proteine 0,65g, vitamina B1 0,027 mg, vitamina B2 0,033 mg, vitamina B3 0,098g, urme de vitamina B6 si B9, vitamina C 2,8mg, fier, magneziu, fosfor, potasiu, zinc.
Castravetele este cules când are culoarea verde si poate fi consumat crud sau murat. De asemenea, varietãtile fãrã seminte sunt folosite în industria decoratiunilor alimentare. Pentru murat se folosesc îndeosebi castravetii a cãror formã nu este asa de plãcutã ochiului, cei cu formã neregulatã, prea grosi sau strâmbi sau cu coaja grunzuroasã. Pentru murare se foloseste de obicei saramura sau otetul, în combinatie cu diverse plante aromatice. Procedeul de murare reduce continutul de vitamine din legume, dar le pãstreazã în niste valori crescute fatã de alte procedee de conservare (de exemplu, fierberea). În plus, le conservã pentru mai mult timp. Gustul deosebit si multiplele întrebuintãri pe care le are în gastronomie, alãturi de eliminarea prin murare a unei componente cam indigeste a castravetelui crud, fac din castravetele murat o piesã de rezistentã a alimentatiei umane, în special alãturi de produse din carne, în sezonul rece.
În industria alimentarã, castravetele este preferat în varianta muratã, fiind unul din cele mai consumate alimente, inclusiv în industria fast-food.
În industria cosmeticelor, este foarte întrebuintat în diverse creme si lotiuni pentru ten, având un efect calmant, de restabilire a pH-ului pielii, fiind usor astringent. Totodatã, aroma de castravete proaspãt este consideratã a fi afrodisiacã.
Cultura de castaveti se va amplasa in ciclul I, dupa care va urma conopida de toamna si tomatele in ciclul II. Asta inseamna ca vom avea o rotatie de 3 culturi succesive de legume cultivate in sistem ecologic.
Pregatirea terenuluiPregatirea terenului presupune urmatoarele secvente tehnologice:
Când pregătiți răsadul se recomanda ca, pentru germinarea semințelor, să faceți un tratament biodinamic cu mușețel. Pentru acesta aveți nevoie de 50 g de mușețel uscat la 1 litru de apă, macerat 30 de minute, apoi filtrat. La prevenirea și reducerea atacului de bacterioze și micoze se folosește extract de usturoi (100 g de bulbi răzuiți la 1 litru de apă) pentru tratarea semințelor. Semănatul se va face direct în ghivece nutritive sau din folie cu amestec adecvat culturii. Vârsta răsadului la data plantării trebuie să fie de 30-35 zile. Ca lucrări de îngrijire a răsadurilor aveți în vedere dirijarea factorilor de mediu, fertilizarea răsadurilor cu zeamă nutritivă fermentată de păpădie (Taraxacum officinalis) obținută din 2 kg de plantă întreagă, fără flori în 10 litri de apă și folosită în diluție 1:5, extract de alge 5 litri/ha, combaterea bolilor și dăunătorilor și călirea răsadurilor. Pentru combaterea manei puteți utiliza un purin de urzică (1 kg de urzică în 10 litri de apă pus la soare timp de 12-14 zile și filtrat) în diluție de 1:20, iar în cazul acarienilor și afidelor aplicați infuzie de leurdă (75 g de bulbi tocați în 10 litri de apă, nediluat).
Înființarea culturii se face prin modelarea terenului în straturi înalte cu lățimea de 104 cm. În cazul culturilor nesusținute se seamănă două rânduri pe coronament la 70 cm distanță între rânduri și 25-30 cm între plante pe rând. Densitatea trebuie să fie de 50.000-55.000 plante/ha. După plantare udați din 10 în 10 zile solul de sub plantă cu zeamă nutritivă fermentată de varză creață. Aceasta se realizează din 3 kg de frunze în 10 litri apă de ploaie. Diluția 1:10 are ca rol stimularea creșterii și dezvoltării plantei. Ca lucrări de întreținere trebuie menționat prășitul, dacă nu s-au folosit ca metode de erbicidare mulcirea, irigarea și fertilizarea. Aceasta din urmă se face prin stropirea solului de sub plantă cu un decoct de soc (Sambucus nigra), adică 500 g de flori proaspete sau 200 g de flori uscate în 3 litri de apă fierte timp de 30 minute. Înainte de înflorire puteți fertiliza și cu extract de cololean (Valeriana officinalis) pentru că acesta ajută la legarea fructelor. Pentru a mări rezistența față de boli stropiți solul cu zeamă nutritivă de gălbenele, în diluție 1:20.
Castravetele, atat de apreciat pentru gustul lui placut , racoritor este o planta termofila, drept urmare are cerinte ridicate fata de temperatura, cresterea si dezvoltarea producandu-se corespunzator la 25-30 de grade Celsius.
La temperaturi de peste 35 grade Celsius si sub 18 grade Celsius, cresterile vegetative sunt minime.La temperaturi mai mici de 12 grade Celsius, radacinile isi inceteaza complet activitatea si plantele pier, iar in perioada infloririi, temperatura nu trebuie sa coboare sub 18 -21 grade Celsius.
Castravetii cer 90-100% umiditate atmosferica si 85-95 % din capacitatea maxima de camp a solului pentru apa (aceste limite trebuie asigurate constant preferandu-se aplicarea udarilor prin aspersie - atentie insa ca exccesul de apa duce la moartea radacinilor, acestea avand nevoie si de aer).
Castravetii prefera solurile usoare, afanate, drenate, bogate in humus, imbogatite cu ingrasaminte organice. PH-ul solului trebuie sa fie cuprins intre 6,5 si 7,5. Parcelele destinate culturii castravetilor trebuie sa fie ferite de curenti reci si insorite.
Pentru reusita culturii este de preferat ca solarul sa fie acoperit cu 10-15 zile inainte de plantare. Se planteaza la inceput de aprile (in functie de temperatura) la distante de 30-40 cm intre plante pe rand si 80 de cm intre randuri.
Una dintre lucrarile de intretinere este palisarea, care se face vertical sau oblic in "V" (palisarea in V - se realizeaza la plantele care au fost distribuite doua la cuib, asigurandu-se astfel o mai buna expunere la lumina).
O alta lucrare de intretinere importanta este dirijarea fructificarii - se inlatura de pe tulpina principala pe o distanta de 30-40 cm de la baza toti lastarii si fructele care apar, iar apoi pe toti lastarii care apar se lasa un fruct si o frunza.
Tulpina se carneste (se rupe) la sarma de sustinere, recoltarea incepe dupa 35-40 de zile de la plantare si se continua pana la sfarsitul verii.
Depinzand de directiile utilizarii recoltei si nivelul de ingrijire, culegerea roadei trebuie efectuata in fiecare zi sau o data in doua zile.
Este necesar ca toate fructele sa fie sortate in 3 grupuri, in functie de lungime: pina la 5 cm, 5–7 cm, 7–11 cm. Fructele cu lungimea mai mare de 12 cm si cu forma de cirligi nu sunt solicitate nici pe piata, nici la uzinele de conserve.
Sprijin intens pentru proiectele derulate prin PNDR si punctaj in vederea selectiei.
Contact permanent cu tot ce este nou in domeniu prin promovari, participari la evenimente si consultanta.
Promovare produse proaspete si conservate prin proiecte de promovare derulate in tari comunitare si tari terte.
Acces la tehnologii moderne.
Mai multe detalii